ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, începerea execut?rii unui mandat din care

rezult? în mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea

unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor în anumite locuri ce le sunt

rezervate).

În literatura de specialitate, ca ?i în practica judiciar? s-a pus

problema valorii juridice a t?cerii. În principiu t?cerea prin ea îns??i nu

poate valora consim??mântul.

Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri în care t?cerea valoreaz?

consim??mântul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin

contractul de loca?iune, locatarul r?mâne ?i este l?sat în posesia bunului,

loca?iunea se consider? reînnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune.

T?cerea mai poate valora consim??mântul atunci când p?r?ile atribuie

t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mânt sau o astfel de semnifica?ie

rezult? din obicei.

b) consim??mântul trebuie s? provin? de la o persoan? care are

discern?mânt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii

manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia

consecin?ele actului juridic pe care le încheie.

Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au

discern?mânt. Minorii pân? la vârsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii

mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au

discern?mântul necesar s? încheie acte juridice civile, fie datorit?

vârstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.

Între 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrâns? ?i în

aceast? perioad? discern?mântul lor juridic este în curs de formare. Ei au

discern?mânt, îns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru

care actele lor juridice sunt încuviin?ate în prealabil de ocrotitorii lor

legali.

c) consim??mântul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte

juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De

aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur

amicale, precum ?i cele încheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei

realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii

juridice. În aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?,

fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.

d) Consim??mântul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mânt.

Caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului poate fi alterat de

anumite împrejur?ri denumite vicii de consim??mânt. Într-adev?r, potrivit

dispozi?iilor art, c civ “consim??mântul nu este valabil când este dat prin

eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz?

caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului sunt: eroarea, dolul,

violen?a ?i leziunea.

Viciile de consim??mânt

Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la încheierea

unui act juridic. În raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea

poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mântul sau poate s? nu

aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere

juridic. Rezult?, a?adar, c? în func?ie de efectele la care d? na?tere,

eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de

voin??, eroare-viciu de consim??mânt ?i eroare indiferent?.

Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea împiedicând

formarea actului juridic. Acest fel de eroare se întâlne?te în cazul în

care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? încheie

un act juridic de vânzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? încheie un act

juridic de dona?ie, precum ?i în cazul în care eroarea cade asupra

identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului

juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului îl

constituie o garsonier?.

Eroarea obstacol împiedicând formarea actului juridic echivaleaz? cu

lipsa consim??mântului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic

civil încheiat sub imperiul acestei erori.

Eroarea viciaz? consim??mântul în dou? cazuri ?i anume: când eroarea cade

asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i

care au fost determinante la încheierea actului juridic ?i f?r? de care –

dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi încheiat (de exemplu, se

crede c? se cump?r? un tablou original al unui pictor renumit ?i în

realitate este o copie) ?i atunci când eroarea cade asupra identit??ii sau

asupra calit??ilor speciale ale persoanei celui cu care s-a încheiat

contractul, în acele contracte în care considera?ia persoanei

cocontractului ?i a calit??ilor sale speciale (aptitudini deosebite,

talent, reputa?ie etc.) sunt hot?râtoare la încheierea contractului (actul

cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti).

Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mântul ?i anularea actului juridic

este eroarea asupra motivului determinant, dac? acest motiv a fost o

calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori însu?irile speciale

ale persoanei cocontractului.

Actele juridice civile încheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate cu

nulitate relativ?.

În toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu

viciaz? consim??mântul ?i ca atare nu are nici o influen?? asupra

valabilit??ii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calit??ilor

nesubstan?iale) erori de calcul.

În func?ie de natura realit??ii fals reprezentate, eroare poate fi:

eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i eroarea

de drept care const? în falsa reprezentare a existen?ei ori con?inutului

unei legi.

Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu de consim??mânt este

controversat. Unii autori invocând argumente rezultând din obliga?ia

cunoa?terii legii întemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere a legii consider?

c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mânt.[10]

Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica

judec?toreasc? c? eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de

consim??mânt. Eroarea de drept în m?sura în care produce acelea?i efecte ca

?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de consim??mânt, deoarece

cel ce invoc? eroarea de drept nu caut? s? se sustrag? de la aplicarea

legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o fals? reprezentare a

realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului

juridic.

Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la încheierea unui act juridic

civil s? fie viciu de consim??mânt trebuiesc îndeplinite cumulativ

urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade eroarea trebuie s?

fie hot?râtor, determinant pentru încheierea actului juridic, în sensul c?

dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se încheia ?i faptul – la

contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s? cunoasc?, în

împrejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a purtat eroarea,

a fost determinant, hot?râtor pentru încheierea actului juridic.

Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s? fie

f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu de consim??mânt. Fiind un fapt

juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de lege,

inclusiv prin martori ?i prezum?ii.

Dolul (viclenia). Dolul este inducerea în eroare a unei persoane prin

folosirea de mijloace viclene în scopul de a o determina s? încheie un act

juridic. Dolul nu viciaz? consim??mântul direct, ci prin mijlocirea erorii

pe care o provoac?. Ceea ce viciaz? consim??mântul este, a?adar, eroarea

provocat? de dol. Victima dolului nu se în?eal?, ci este în?elat?, fiind

indus? în eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene.

Dolul ca viciu de consim??mânt presupune dou? elemente ?i anume, un

element subiectiv inten?ional, constând în inten?ia de a induce o persoan?

în eroare pentru a o determina s? încheie un act juridic ?i un element

obiectiv, material care const? în întrebuin?area de mijloace viclene prin

care se în?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i sau ma?ina?iuni cu

caracter de în?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz? inten?ia de

inducere în eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o

ac?iune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut în acest caz prin

denumirea de dol prin reticen?? ?i const? în necomunicarea celeilalte p?r?i

a unor împrejur?ri esen?iale pentru încheierea actului.

Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mânt,

dolul trebuie s? îndeplineasc? cumulativ, urm?toarele dou? condi?ii: în

primul rând eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?râtoare

pentru încheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor

“ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele în a?a fel încât f?r?

existen?a ei actul nu s-ar fi încheiat”[11] ?i în al doilea rând dolul s?

emane de la cel?lalt cocontractant.

Caracterul determinant, hot?râtor al dolului se apreciaz? ca ?i la

eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, în func?ie de experien?a

de via??, preg?tirea ?i alte împrejur?ri care îl privesc pe cel ce se

pretinde victima dolului.

În ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele

viclene întrebuin?ate de una din p?r?i, în literatura de specialitate s-a

admis c? aceast? condi?ie este îndeplinit? ?i atunci când provine de la un

ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? împrejurare, precum ?i

atunci când mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte

p?r?i.

Când eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?râtor care a

determinat consim??mântul, dolul se nume?te principal ?i conduce la

nulitatea relativ? a actului.

Când, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?râtor

al consim??mântului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la

ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac?

s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).

Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci

dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin

orice mijloace de prob?.

De?i dolul nu este decât o eroare provocat?, el prezint? totu?i o

utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul

viciaz? consim??mântul ?i atunci când poart? asupra altor elemente decât

calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori însu?irile

speciale ale persoanei cocontractantului, în acele contracte în care

considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de

dovedit decât eroarea, c?ci pe când la dol obiectul probei îl constituie

elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit,

dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa

reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.

Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, în a?a fel

încât îi insufl? acesteia o temere care o determin? s? încheie un act

juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

Violen?a sau constrângerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic?

(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci când amenin?area cu un r?u prive?te

integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic?

(moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a

reputa?iei persoanei etc.

Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:

a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic?

(omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea

unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei,

amenin?area de p?r?sire etc.)

b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrâng?

victima violen?ei s? încheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi

încheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia în func?ie de

criteriile subiective, vârst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.

Ceea ce viciaz? consim??mântul este mai degrab?, teama insuflat? de

violen??, decât îns??i violen?a, care r?mâne faptul exterior ce provoac?

temerea. Starea psihologic? de team? în care o persoan? se transpune sub

influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin?

s? încheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar

fi fost liber?.

Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mântul ?i s? poat? conduce la

anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac?

amenin?area se refer? la un r?u în a c?rui producere nu se vede nimic

ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era îndrept??it s? o

s?vâr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului

s?vâr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.

De asemenea, pentru a vicia consim??mântul, violen?a nu trebuie s? fie

numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?râtoare pentru victima

violen?ei de a încheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant

al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind

victima violen?ei cum ar fi, vârsta, gradul de cultur? la acesteia, locul

unde s-a exercitat violen?a.

Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt

cocontractant.

În literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz?

consim??mântul nu numai când, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci

când temerea este insuflat? de împrejur?rile exterioare, obiective ce

constituie starea de necesitate.[12]

Actele juridice încheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu

nulitatea relativ?.

Leziunea. Prin leziune se în?elege paguba material? pe care o sufer? una

din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele

dou? presta?ii, existente, în chiar momentul încheierii contractului.

Elementele leziunii difer? în func?ie de concep?ia ce a stat la baza

reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic?

structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare între

contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie în care se afl? una din

p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.

În concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume

la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou?

presta?ii.

Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer întrunite,

cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i

nemijlocit? a încheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe în

raport cu momentul încheierii actului ?i dispropor?ia de valoare între

presta?ii s? fie v?dit?.

Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce

îndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de

administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt

încheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrâns? f?r?

încuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.

Cauza actului juridic civil

No?iunea cauzei actului juridic civil

Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile.

Cauza constituie al?turi de consim??mânt cel de al doilea element al

voin?ei juridice.

Prin cauz? se în?elege scopul concret în vederea c?ruia se încheie un act

juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului

juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se

realizeaz? înainte ?i în vederea încheierii actului juridic civil. Tocmai

în vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile încheie actul juridic.

Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? în parte.

Aceasta înseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de

voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz?

proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la

contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.

Elementele cauzei

Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mântului

care const? în reprezentarea sau considerarea, în contractul bilaterale

oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, în contractele reale,

remiterea bunului, iar în actele juridice gratuite, inten?ia de

liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i

invariabil acela?i, în aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat

al consim??mântului constituie cel de al doilea element al cauzei, el

reprezentând mobilul principal ce a determinat încheierea actului juridic.

Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act

juridic la altul. A?a, spre exemplu, în contractele de vânzare-cump?rare

scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobândirea dreptului de

proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un

contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, în

func?ie de destina?ia concret? în vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.

Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat,

elementul concret, subiectiv ?i variabil.

Condi?iile de validitate ale cauzei

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8