actul de vânzare-cump?rare cu adev?ratul proprietar. În acest caz,

legiuitorul a avut de apreciat între interesele proprietarului, care de

bun?-voie a încredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale ter?ului

dobânditor de bun?-credin??, care s-a încrezut în aparen?a de proprietar a

detentorului precar ?i a dat preferin?a ter?ului de bun?-credin??,

sacrificând pe adev?ratul proprietar, care n-a fost suficient de diligent

când ?i-a încredin?at bunul detentorului precar.

Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice

Nulitatea a?a cum am v?zut, este sanc?iunea civil? care const? în

lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area lui retroactiv?,

deoarece a fost încheiat cu înc?lcarea normelor referitoare la condi?iile

sale de validitate.

Nulitatea are câteva tr?s?turi caracteristice:

. Actul juridic este nevalabil, deoarece a fost încheiat cu

nerespectarea legii;

. Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei încheierii

actului;

. Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act juridic, încheiat cu

înc?lcarea legii;

. Efectele nulit??ii sunt retroactive.

Rezolu?iunea este sanc?iunea civil? care const? în desfiin?area

retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?, pentru

neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.

Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt:

. Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice;

. Prive?te un contract încheiat valabil;

. Cauza rezolu?iunii const? în neexecutarea culpabil? a contractului,

deci este ulterioar? datei încheierii lui;

. Efectele rezolu?iunii sunt retroactive.

Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? în desfacerea unui contract

sinalagmatic cu executare succesiv?, pentru neexecutare din culp? a

obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.

Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt:

. Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice;

. Prive?te un contract încheiat valabil;

. Cauza rezilierii const? în neexecutarea culpabil? a contractului,

deci este ulterioar? datei încheierii lui;

. Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor.

Revocarea este sanc?iunea civil? care const? în abolirea efectelor

actului juridic, fie datorit? ingratitudinii gratificatului, fie

neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului.

Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt:

. Presupune un act valabil încheiat;

. Se întemeiaz? pe cauza posterioare încheierii actului;

. Se aplic? de regul? liberalit??ilor;

Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz de ineficacitate a actului

juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne referim la

revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare.

Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care const?

în lipsirea acestuia de toate efectele, datorit? intervenirii unor cauze

posterioare încheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului.

A?a, de exemplu, dintre cauzele de caducitate a legatelor men?ion?m:

predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area legatarului la legat;

pierderea total? a bunului ce constituie obiectul legatului; epuizarea

cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor.

Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt:

. Prive?te un act juridic valabil încheiat;

. Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului;

. Se întemeiaz? pe o cauz? posterioar? încheierii actului juridic ?i

str?in? de autorul lui.

Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care î?i

produce efectele între p?r?i), datorit? nerealiz?rii formalit??ilor de

publicitate, ulterioare încheierii actului juridic.

Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca o cauz? de ineficacitate a

actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite prin

mandat. Într-adev?r, în situa?ia în care reprezentantul ?i-a dep??it

puterile conferite prin împuternicire actul încheiat de acesta nu va fi

opozabil reprezentantului.

Încheierea contractului

Acordul de voin?e

În mod necesar, chiar atunci când p?r?ile sunt fa?? în fa??, una dintre

ele i-a ini?iativa, exprimându-?i voin?a de a contracta, f?când propuneri

pe care le adreseaz? celeilalte p?r?i, iar dac? aceasta din urm? le

accept?, se formeaz? contractul.

A?adar, acordul de voin?? al p?r?ilor se realizeaz? prin ofert? ?i

acceptare.

Oferta. Oferta este propunerea de a contracta, în anumite condi?ii,

adresat? unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate. Ea se

face de obicei într-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau în scris.

Ea se poate exprima sub diferite forme precum: trimiterea de cataloage

cuprinzând descrierea m?rfurilor ?i indicarea pre?urilor, expunerea

m?rfurilor într-o vitrin? cu men?ionarea pre?urilor respective. Oricare

dintre acestea înseamn? o ofert? de vânzare, în temeiul c?reia oricine care

consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul s? cear? s? i se vând?

marfa.

Oferta, f?r? a înceta de a fi direct? ?i cert?, poate îns? s? nu fie

expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a unui vehicul într-o sta?ie anume

destinat? vehiculelor de transport în comun, cu pre? tarifar, constituie o

ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a se sui într-un asemenea vehicul

constituie o acceptare a ofertei, deci încheierea contractului de

transport.

Oferta (ca de altfel ?i acceptarea), fiind o manifestare de voin??,

trebuie s? îndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei manifest?ri

de voin??, efectuat? în scopul de a produce efecte juridice.

Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neîndoielnic? de a

încheia contractul, dac? oferta este acceptat?.

Oferta, chiar ?i atunci când este tacit?, trebuie s? fie neechivoc?.

Astfel, expunerea uni obiect în vitrina unui magazin cu eticheta pre?ului

de vânzare constituie o ofert? neechivoc?, pe când simpla expunere a unui

obiect, f?r? indicarea pre?ului de vânzare, poate s? însemne expunerea unui

model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul se precizeaz?: “Obiectele

expuse în vitrin? nu se vând”.

Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?, adic? s? con?in? toate

elementele constitutive ale contractului, toate clauzele necesare actului

juridic, pentru încheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare pur? ?i

simpl?. Oferta mai trebuie s? cuprind? acele condi?ii sau clauze care

rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri.

În contractele ce se încheie intuitu personae, oferta nu poate fi f?cut?

decât de o persoan? determinat?. Dac? în privin?a unor asemenea contracte

se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti), aceasta

nu constituie o ofert? precis? ?i complet?. Ofertantul poate refuza s?

contracteze cu cel care nu le îndepline?te.

Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea ei de c?tre destinatar s?

formeze contractul, atunci, atât timp cât nu este acceptat?, poate fi

revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat? este revocabil?, chiar dac? a

ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a expirat termenul

pentru care a fost emis?, ori dac? mai înainte de acceptarea ei, ofertantul

moare sau devine incapabil.

Regula revocabilit??ii ofertei sufer? îns? unele excep?ii. Astfel, dac?

ofertantul a fixat un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea, oferta

nu mai este revocabil? pân? la expirarea acestui termen, care de altfel

poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine un termen

în?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai este revocabil? pân?

la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi ?i tacit. Se poate

considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru acceptare, termen

care ar implica, cel pu?in termenul necesar pentru examinarea ofertei ?i

pentru ca r?spunsul acceptantului s? ajung? la ofertant; dac? pân? la

expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce, oferta devine caduc?,

iar dac? în acest interval de timp oferta este acceptat?, contractul se

consider? încheiat, chiar dac? între timp oferta a fost, în fapt, revocat?.

Acceptarea. Întocmai ca oferta, acceptarea acesteia trebuie s?

îndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare de efecte

juridice.

Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient

ca din felul manifest?rii, s? rezulte voin?a neîndoielnic? de a accepta

oferta respectiv?, acceptarea este expres?, când se face în scris sau

verbal ?i tacit?, când rezult? din ac?iuni ori atitudini care pot fi

interpretate în acest sens. Astfel, începutul execut?rii unui contract nu

poate fi interpretat decât ca o acceptarea a ofertei.

Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema de a ?ti ce valoare

juridic? poate s? aib? simpla t?cere. În general i se recunoa?te valoarea

juridic? numai manifest?rii pozitive de voin??, contestându-se c? ?i

t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat? de nici un

r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat? deduce o acceptare

indirect?, contractul nu se consider? încheiat.

În privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele

condi?ii:

. S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta, adic? s? fie conform cu

acesta; neconcordan?a între ofert? ?i acceptare împiedic? formarea

contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?, f?r?

rezerve ?i implic? – f?r? propuneri de modificare a contractului –

deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?;

. Acceptarea trebuie s? fie neîndoielnic?, o atare problem? se pune mai cu

seam? în cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii prin simpla t?cere)

. Cât prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s? facem

o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea nu

poate fi acceptat? decât de persoana c?reia i-a fost f?cut?. Dac?

dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi

acceptat? de c?tre oricine (de pild? în cazul m?rfurilor cu indicarea

pre?urilor, expuse în vitrina unui magazin);

. În ceea ce prive?te momentul în care acceptarea poate interveni pentru a

produce efectele sale specifice – adic? încheierea contractelor – acest

moment trebuie s? se situeze, în orice caz mai înainte ca oferta s? fi

devenit caduc? (prin moartea ori incapacitatea ofertantului sau prin

expirarea termenului prev?zut în ofert?), ori s? fi fost revocat? (în

condi?iile în care acest lucru este posibil). Intervenit? dup? acest

moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea, acceptarea nu mai poate

interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a murit mai

înainte de a?i manifesta voin?a de a accepta; mo?tenitorii s?i nu pot

accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?.

Momentul încheierii contractului

Considera?ii generale.

Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele mi-am

propus în continuare s? expun, în detaliu, procedeele ?i modalit??ile de

încheiere a acestora.

Astfel, în virtutea principiului consensualit??ii, contractul se formeaz?

din momentul în care s-a realizat acordul de voin?? (în afar? de cazul când

p?r?ile au în?eles s? subordoneze acordul lor definitiv redactat ?i unui

înscris. Prin urmare problema determin?rii momentului în care se încheie

contractul nu se pune în cazul în care p?r?ile sunt de fa??, ori când

acordul de voin?e se încheie prin telefon. O atare problem? intervine îns?

în cazul contractelor ce se încheie prin coresponden??.

Pentru a determina momentul în care acceptarea î?i produce efectele,

trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac? acesta,

la ceea ce con?ine, a în?eles s? se angajeze din momentul când a semnat

înscrisul cuprinzând acceptarea sau numai din momentul expedierii lui.

Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?, ca atare, de

c?tre instan?? (care va avea de ales între aceast? expediere ?i cea a

semn?rii înscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea înscrisului de acceptare

semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul când a ajuns la

ofertant. O atare problem? nu mai prive?te îns? acceptarea ca atare, ci ea

prive?te momentul însu?i al încheierii contractului moment din care

desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?.

În mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mânt,

s-ar putea spune c? el se încheie din momentul în care s-au întâlnit cele

dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Împotriva acestei solu?ii s-

ar putea obiecta îns? c? ofertantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c?

oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai mult,

s-ar putea spune acela?i lucru ?i despre acceptare ?i anume c? nici

acceptantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c? acceptarea sa a ajuns

la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel într-un cerc vicios,

care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu ar

putea ie?i decât recurgând la prezum?ii (cum ar fi, de pild?, aceea c?

faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a luat

cuno?tin?? de acceptare).

Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le prezinte problema

determin?rii momentului în care se consider? încheiat contractul, în

doctrin? se întâlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel:

Sistemul misiunii sau al declara?iunii. În virtutea acestui sistem se

consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii ofertei,

deoarece acceptarea acesteia constituie singura condi?ie necesar? pentru

na?terea contractului.

În acest sistem îns?, determinarea momentului încheierii contractului ar

depinde numai de voin?a acceptantului ofertei, care, de?i a semnat

înscrisul cuprinzând acceptarea, ar putea s?-l trimit? mult mai târziu, ori

s? nu-l trimit? deloc. De aceea, s-a propus ca acest sistem s? fie

completat, a?a încât momentul form?rii contractului s? fie considerat numai

cel în care acceptantul a expediat acceptarea sa (de pild?, trimis

scrisoarea la po?t?, a expediat telegrama). Astfel amendat, sistemul propus

se nume?te sistemul expedierii accept?rii. Împotriva lui s-a ridicat îns?

obiec?ia c?, în cadrul acestui sistem, acceptantul este împiedicat s?

revoce acceptarea expediat?, chiar dac? aceasta nu a ajuns la cuno?tin?a

ofertantului.

Sistemul recep?iunii. Potrivit acestui sistem, acceptarea este

considerat? irevocabil? numai din momentul în care a ajuns la cuno?tin?a

ofertantului, drept urmare, numai la acel moment contractul se consider?

încheiat.

Dar ?i cu privire la ajungerea accept?rii la cuno?tin?a ofertantului se

pot lua în considerare dou? momente diferite, fie acela în care ofertantul

i-a, efectiv, cuno?tin?? de acceptarea ofertei sale, fie acela în care

acceptarea ajunge la ofertant chiar dac? (sau chiar când) acesta nu a luat

cuno?tin?? despre acest lucru.

Sistemul informa?iunii. Potrivit acestui sistem, contractul se încheie în

momentul în care ofertantul a luat efectiv cuno?tin?? de acceptare. Acest

sistem prezint? îns? inconvinientul c? încheierea contractului se afl? la

discre?ia ofertantului care, de?i a primit înscrisul cuprinzând acceptarea,

nu ia cuno?tin?? de ea; pe lâng? aceasta, uneori este greu s? se

stabileasc? momentul exact în care ofertantul a cunoscut con?inutul

înscrisului respectiv.

Din aceast? cauz?, sistemul a fost amendat în sensul c?, în virtutea lui

contractul se considera încheiat din momentul în care acceptarea a ajuns la

ofertant; din acest fapt se prezint? pân? la dovada contrar?, c? ofertantul

a luat cuno?tin?? efectiv de acceptare. Proba contrar? pe care ar putea s-o

aduc? ofertantul const? în a dovedi c?, f?r? nici o culp? din partea lui,

nu a luat cuno?tin?? de acceptare. În mod practic, aceast? prezum?ie duce

la solu?ia c? un contract este socotit încheiat din momentul primirii

accept?rii, adic? potrivit sistemului recep?iunii.

La baza oric?rei solu?ii a acestei probleme se afl? inten?ia p?r?ilor,

cert? ori prezumat?. De aceea în lipsa unei stipula?ii exprese, momentul

încheierii contractului urmeaz? s? fie determinat prin interpretarea

voin?ei p?r?ilor. Astfel, sunt situa?ii în care contractul se încheie f?r?

nici o îndoial?, din chiar momentul accept?rii ofertei. Ca exemplu, în

acest sens se poate cita cazul în care ofertantul emite “comanda” de a i se

livra un produs (fapt din care se prezum? c? el a primit acceptarea

ofertei) ?i în general, de câte ori oferta poate fi acceptat? tacit. În

asemenea situa?ii, contractul este format din momentul când a început

executarea lui ?i deci, dup? acest moment, ofertantul, chiar dac? nu i s-a

adus la cuno?tin?? acceptarea, nu-?i poate retrage oferta.

În alte cazuri, dimpotriv?, contractul nu poate fi socotit ca fiind

încheiat din momentul în care ofertantul a luat cuno?tin?? de acceptare; de

pild?, atunci când oferta a fost f?cut? cu indicarea unui termen, în care

urmeaz? s? parvin? r?spunsul, precum ?i în cazul în care oferta a fost

f?cut?, în acela?i timp mai multor persoane ?i când contractul se consider?

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8